FCU 1948 Craiova își lasă să plece un simbol: o despărțire dureroasă pentru suporteri, o rană deschisă pentru club…. 

FCU 1948 Craiova își lasă să plece un simbol: o despărțire dureroasă pentru suporteri, o rană deschisă pentru club….

 

Despărțirea de un jucător care „a scris istorie” pentru FCU Craiova nu e niciodată un simplu transfer. Este o ruptură emoțională, o pierdere care apasă greu pe inimile suporterilor care au trăit fiecare pasă decisivă, fiecare gol și fiecare moment de speranță adus de „leul” plecat. Pentru fani, nu e doar un fotbalist care schimbă tricoul, ci un simbol al unor sezoane în care echipa a luptat cu orgoliu, chiar și atunci când lucrurile păreau împotriva ei.

 

Sentimentul dominant este de nedreptate. Mulți suporteri cred că jucătorul nu a fost apreciat la adevărata lui valoare, fiind ținut departe de echipă fie prin împrumuturi repetate, fie prin perioade lungi petrecute pe bancă sau în afara lotului. Frustrarea vine dintr-o realitate simplă: de fiecare dată când intra pe teren, omul făcea diferența. Pase decisive, goluri în momente-cheie, energie care schimba ritmul jocului – toate acestea au creat legătura specială dintre el și tribune. Când vezi un jucător capabil să influențeze meciul în câteva minute, iar apoi îl vezi dispărând din planurile echipei, e imposibil să nu simți că ceva nu e în regulă.

 

Criticile se îndreaptă inevitabil către conducere și, în special, către Adrian Mititelu. Pentru o parte a suporterilor, decizia de a-l îndepărta sau de a nu-l integra constant în primul „11” pare o greșeală strategică. Fotbalul modern nu înseamnă doar cifre pe hârtie și bugete strânse; înseamnă și chimie, identitate, jucători care dau chip echipei. Iar când lași să plece un astfel de fotbalist, pierzi mai mult decât un om din lot: pierzi o bucățică din sufletul vestiarului și din legătura cu publicul.

 

Desigur, realitatea din interiorul clubului e mai complicată. Deciziile se iau pe baza bugetului, a strategiei sportive, a relațiilor contractuale și, uneori, a conflictelor care nu ajung la lumină. Împrumuturile pot fi văzute ca soluții temporare, iar neconvocarea ca o decizie tactică. Însă, din perspectiva suporterului, toate aceste explicații pălesc în fața evidenței din teren: eficiența jucătorului atunci când primea șansa. De aici și ruptura emoțională – fanii simt că li s-a luat ceva ce funcționa.

 

Mesajele de „Succes, leule!” care circulă printre suporteri arată, totuși, ce a lăsat în urmă acest jucător. Respect, recunoștință și o promisiune tăcută că va rămâne „în inimile noastre”, indiferent la ce echipă va juca. În fotbal, puțini reușesc să plece fără resentimente din partea fanilor. Cei care o fac sunt, de obicei, cei care au dat totul pe teren și nu s-au ascuns în momentele grele.

 

Pentru FCU Craiova, plecarea acestui „simbol” este un test de maturitate. Clubul trebuie să demonstreze că știe să înlocuiască nu doar calitatea sportivă, ci și impactul emoțional al unui jucător iubit. Pentru suporteri, rămâne speranța că lecțiile acestor despărțiri dureroase vor fi învățate: să fie apreciați mai mult jucătorii care dau rezultate, să fie protejată legătura cu tribuna și să nu se piardă identitatea construită cu greu. Iar pentru „leu”, drumul merge mai departe – cu urarea sinceră ca, oriunde va ajunge, să continue să facă diferența, așa cum a făcut-o atunci când a purtat cu mândrie tricoul Craiovei.